1. -Buna ziua. As dori sa imi acordati cateva minute din timpul dvs. daca se poate.
-Cu siguranta, dar despre ce este vorba?
-Lucrez pentru o revista a scolii a carei tema este costumul nostru popular si as vrea sa imi raspundeti la cateva intrebari pe acest subiect.
-In primul rand vreau sa va felicit pentru ideea avuta si,in al doilea rand iti raspund cu mult drag.
-Va multumesc. Care este parerea dvs. despre importanta acestui obiect vestimentar in vietile noastre si cultura pe care o dam mai departe?
-Costumul popular este ceva ce nu poate fi dat uitarii niciodata.Acesta ne defineste ca si civilizatie si ramane o dovada de incontestat a originii noastre si a mandriei de a fi roman.
-Dvs. mai aveti cumva vreun costum?Si daca da,imi puteti spune care este piesa ce va place cel mai mult?
-Eu mai am doua costume; unul primit de la parinti,iar unul oferit de familia sotului.Le ingrijesc cu mult drag si la randul meu le voi oferi copiilor ca mostenire. Cel mai mult din alcatuirea acestuia pot afirma ca imi place stergarul,element de gateala a capului .
-As mai avea o intrebare: care credeti ca este atitudinea tinerilor fata de acesta?
-Din pacate nu pot spune ca este una prea buna.Acestia nu mai sunt atenti fata de elementele trecutului si nici de mostenirile culturale pe care le avem.Prefera o viata cat mai libertine,inclinata spre mofturi trupesti si uita de ceea ce este cu adevarat essential.
-Imi puteti spune ce varsta aveti si care va este ocupatia?
-Bineinteles,nu imi este rusine. Am 48 de ani si sunt bibliotecara.Altceva?
-Nimic,asta a fost tot.Va multumesc pentru timpul acordat si va doresc o zi buna in continuare.
-La revedere.
2. –Buna ziua. Imi puteti acorda cateva minute pentru a raspunde la cateva intrebari?
-Buna ziua,depinde de subiect si sper sa fie ceva rapid.
-Va multumesc. Este vorba despre costumul popular vrancean si va voi pune doar 2/3 intrebari.Se poate?
-Accept,spuneti.
-Ce parere aveti despre importanta acestui element cultural in viata noastra?
-Este ceva essential din punctul meu de vedere pentru mostenirea culturala ,respectiv cea istorica prin transmiterea sa asigurand o continuitate a existentei noastre ca si romani mandri de tara si portul lor.
-Foarte frumos.Imi puteti spune daca aveti acasa exemplare?
-Din pacate nu. Am avut unul, dar i l-am dat fratelui meu.
-Am inteles. Imi puteti spune varsta dvs. sau meseria pe care o aveti?
-Aceasta este o informatie cu caracter public.Imi pare rau.
-Imi cer scuze pentru deranj si va multumesc pentru timpul acordat.O zi buna in continuare.
-La revedere.
3. –Buna ziua. Lucrez la un articol despre costumul popular vrancean si as dori, daca se poate sa imi raspundeti la cateva intrebari.
-Sa fie ceva rapid.
-Am inteles. Imi puteti spune care este opinia dvs. asupra acestui subiect?
-Sa fiu sincer nu ma prea intereseaza acest subiect in general.Este intr-adevar un lucru frumos pe care il poti detine in casa sau pe care poti obtine bani frumosi chiar, avand in vedere ca sunt destule persoane obsedate de acesta.
-Sa inteleg ca acesta nu reprezinta nimic pentru dvs. emotional?
-Nu este asta,insa eu cred ca chestia asta cu sensibilizatul si pastratul ii revine femeii.
-Totusi, in zilele noastre societatea a evoluat si femeia moderna are alt statut.
-Poate,dar acest lucru este subiectiv. Altceva?
-Nimic. Va multumesc pentru timpul acordat.La revedere.
-O zi buna.
4.-Buna ziua. Ati putea sa imi acordati cateva minute pentru a raspunde la cateva intrebari?
-Buna ziua. Va raspund cu cea mai mare placere
-Va multumesc. Imi puteti spune care este parerea dvs. asupra rolului jucat de costumul popular in vietile oamenilor?
-Nici nu stiu cu ce sa incep.Ma bucur ca mai sunt tineri care acorda importanta acestui lucru care reprezinta istoria si originea noastra. De asemena, acesta ne defineste ca si vranceni,dat fiind faptul ca fiecare regiune are un port specific. Daca am uita de portul nostru, atunci cu siguranta ca ne vom pierde si identitatea.
-Emotionant.Sper ca acest lucru sa ajunga la inimile tuturor cititorilor revistei.
-Si eu sper la fel.
-Totodata, care credeti ca este atitudinea tinerilor fata de acest subiect?
-Maica, sunt fel si fel de oameni. Sunt tineri ca tine si colegii tai,cu care ne putem mandri ca si generatii inaintate,dar sunt si multi rataciti pe acest pamant.
-Ce vreti sa spuneti mai exact prin “rataciti” ?
-Adica nu stiu ce vor de la viata, o trateaza cu superficialitate si se concentreaza pe tot felul de panarame precum drogurile. Iti dai seama ca astia nici nu pot sa ii numesc compatrioti.
-Mai aveti vreun exemplar cumva in familie de costum?
-Nu vreau sa ma laud, dar atat eu cat si familia sotului si a mea, toti trei copiii pe care ii am cu totii avem cate unul in casa.
-Sunt impresionata cu adevarat. Dar toate sunt din batrani?
-Nu chiar. Cele pe care le avem noi varstnicii sunt din astea din comert. Pe cele vechi le-am dat copiilor ca si mostenire, iar noi pentru ca nu puteam sta fara ne-am cumparat unele noi.
-Dintre elementele componente imi puteti spune care va este preferatul?
-Tot imi place, dar parca ma simt mai emotionata cand imi pun podoabele pe care inca le mai am . Salbele si cerceii le au nurorile, dar si eu mai am niste margele pe care atunci cand le pun tot satul imi zambeste. Ce sa fac,la batranete te apuca nostalgia, nu-i usor sa te prinda 85 la tara si sa fii inca “in stare de functionare”.
-Va multumesc mult pentru timpul pe care l-ati acordat si de asemenea felicitari pentru pretioasele sfaturi date pe care sper sa le luam aminte intr-un numar cat mai mare.
-N-a fost niciun deranj, ba chiar ma simt fericita ca am putut sa imi spun si eu parerea.Sa dea Domnul sa ne asculte si portul nostrum sa nu piara in veci.
-La revedere si o zi buna in continuare.
5.-Buna ziua. Imi puteti acorda cateva minute din timpul dvs. pentru a-mi raspunde la cateva intrebari legate de costumul popular vrancean?
-Buna ziua. Voi incerca sa va raspund cat mai bine posibil. Spuneti.
-In primul rand, as vrea sa stiu parerea dvs. asupra acestei teme.
-Daca ma gandesc imi dau seama ca incet-incet ne pierdem pe noi insine, iar costumul popular ar fi o ultima sansa de a ne pastra identitatea.
-Ce vreti sa spuneti?
-Toata lumea este preocupata sa plece cat mai repede din tara pentru salarii cat mai mari si uita ca nicaieri nu este ca la tine acasa.De asemenea, vad pe strada tineri carora parca le e scarab de propria limba folosind cat mai multe cuvinte in engleza, precum : “okay”,”good”, “yes”, “baby” si multe altele.
-Credeti ca se mai poate face ceva in acest sens?
-Nu stiu ce sa va raspund mai exact, dar eu stiu un lucru: unde e vointa nimic nu e imposibil.
-Dvs. mai aveti pe acasa vreun costum cumva din batrani?
-Nu,nu am avut niciodata insa cand am putut am admirat si imprumutat la ocazii special de la altii.
-Sa inteleg ca inca mai imbracati acest gen vestimentar?
-De ce nu? Nu imi este rusine sa ies asa pe strada, ba chiar sunt mandru si indemn si pe altii . Niciodata de Paste sau de Craciun eu nu pot sa merg altfel la biserica,decat purtand costumul vecinului sau al cumnatului.
-Asta este tot. Imi puteti preciza varsta si ocupatia dvs.?
-Am 52 de ani si toata viata mea am fost un brutar cinstit.
-Va multumesc pentru timpul acordat si va urez o zi buna in continuare.La revedere.
-Buna ziua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu