Mama-mi coase costumaş,
Un costumaş popular,
Dichisit doar manual.
Nici nu ştiţi ce migălos,Cum pe faţă, cum pe dos!
Fără noduri, tivitură,
Dificilă lucrătură!
Ce model la cămăşuţă!
Dar îmi coase şi vestuţă,
Şi pantalonaşi din in,
Să ştiţi că e mare chin!
Nici de brâu nu a uitat,
Un costum adevărat!
Şi cănafi îmi pune ea,
Să mă pot la gât, lega.
Gata-i!
Sunt aşa fălos,
Îl îmbrac şi-s arătos!
Când la grădi l-am luat,
De toţi a fost admirat!
Vrancea este o zonă de interferenţă între Muntenia şi Moldova şi reuneşte patru mari subzone etnografice iar aceasta se resimte şi în ornamentaţia costumului popular, în care se combină frumos modele, culori, croieli şi piese ale costumului popular.
Costumul popular autentic vrâncean, sobru sau viu colorat, funcţie de vârstă, ornamentat discret, dar de efect, purtat cu eleganţă şi mândrie de localnici, ilustrând convingător continuitatea şi unitatea cultural-etnografică a poporului nostru.
* Fie că urci apa Zăbalei, spre Nistoreşti sau Nereju, Putna spre Tulnici ori pârâul Vasui spre Vrâncioaia, ori apa Râmnicului spre Jitia şi Vintileasca, ultimele straie ale portului ţărănesc se păstrează cu toate influenţele etnografice. Nu este femeie în vârstă să nu mai aibă în casă, măcar "pentru moarte", piese din portul locului.
* Costumul vrâncean se compune din cătrinţă, cămaşă, bete, năframă şi opinci.
